(1) poștalioane, s.n., (2, 3) poștalioni, s.m. 1. S.n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S.m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S.m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal'on.
(1) poștalioane, s.n., (2, 3) poștalioni, s.m. 1. S.n. Diligență; p. ext. trăsură trasă de mai mulți cai. 2. S.m. (Înv.) Cal folosit la poștalion (1). 3. S.m. (Înv.) Surugiu de poștalion (1). [Pr.: -li-on] – Din rus. počtal'on.
(surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poștalióni
(diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne
(surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poștalióni
(diligență) s. n. (sil. -li-on), pl. poștalioáne
n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón
n. înv. Trăsură de dimensiuni mari, închisă, cu mai multe locuri, trasă de patru, de șase sau de opt cai, folosită în trecut (înainte de apariția căii ferate) pentru transportul călătorilor și a poștei pe distanțe mari; diligență. [Sil. -li-on] /<rus. poțtalón