postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.
vb., ind. prez. 1 sg. postuléz, 3 sg. și pl. postuleáză
tranz. livr. (afirmații, demonstrații) A formula în calitate de postulat. /<fr. postuler
vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare].
vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare)