definiția postulat definiție dex

postulate, s.n. Adevăr fundamental care apare ca evident și care nu are nevoie să fie demonstrat; principiu de bază, normă. ♦ Enunț logic considerat primul într-un sistem deductiv. – Din fr. postulat, lat. postulatum.

s. 1. v. premisă. 2. v. axiomă.

s. v. cerere, cerință, deziderat, dorință, exigență.

s. n., pl. postuláte

n. Teză teoretică generală care este recunoscută ca justă fără demonstrație. /<fr. postulat, lat. postulatum

s.n. 1. Adevăr fundamental, presupus indemonstrabil, luat ca o cerință în vederea întemeierii altor enunțuri. 2. (Mat.) Principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. [Pl. -te, -turi, var. postulatum s.n. / cf. fr. postulat, lat. postulatum].

s. n. 1. enunț exprimând un adevăr fundamental, care apare evident și nu are nevoie să fie demonstrat. ♢ axiomă, premisă. 2. (mat.) principiu recunoscut ca adevărat fără demonstrație. (< fr. postulat, lat. postulatum)

postulați, -te, adj. v. POSTULA. – [DEX '98]

postulez, vb. I. Tranz. (Livr.) A da unei afirmații sau unei demonstrații caracter de postulat. – Din fr. postuler.

vb., ind. prez. 1 sg. postuléz, 3 sg. și pl. postuleáză

tranz. livr. (afirmații, demonstrații) A formula în calitate de postulat. /<fr. postuler

vb. I. tr. (Liv.) 1. A cere cu insistență. 2. A da unei afirmații caracter de postulat. [< fr. postuler, lat. postulare].

vb. tr. 1. a cere cu insistență. 2. a da unei afirmații sau demonstrații caracter de postulat. (< fr. postuler, lat. postulare)