potențez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) amplifica, a (se) întări, a (se) intensifica; a (se) accentua (cu măsură). – Din potență.
vb., ind. prez. 1 sg. potențéz, 3 sg. și pl. potențeáză
intranz. 1) A deveni mai potent. 2) A deveni mai intens; a se întări; a se intensifica. /Din potență
vb. I. tr. (Rar) A întări, a intensifica. [< it. potenziare].
vb. tr., refl. a (se) amplifica, a (se) intensifica, a (se) accentua. (< it. potenziare)