potlogari, s.m. 1. (Fam.) Pungaș, escroc, șarlatan; șmecher. 2. (Reg.) Persoană care pune potloage la încălțăminte. – Potlog + suf. -ar.
m. 1) fam. Persoană necinstită care înșală pe alții (profitând de naivitatea sau de încrederea lor); șarlatan; impostor; escroc; coțcar. 2) reg. Cizmar care pune potloage la încălțăminte. /potlog + suf. ~ar
potlogăresc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Fam.) A face potlogării; a escroca, a înșela. – Din potlogar.
vb. (sil. -tlo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. potlogărésc, imperf. 3 sg. potlogăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. potlogăreáscă
tranz. fam. (persoane) 1) A lipsi de bunuri printr-o potlogărie; a escroca; a frauda. 2. intranz. A face potlogării. /Din potlogar
potlogării, s.f. (Fam.) Pungășie, hoție, înșelătorie, escrocherie. – Potlogar + suf. -ie.
s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.
s. f. (sil. -tlo-), art. potlogăría, g.-d. art. potlogăríei; pl. potlogăríi, art. potlogăríile
f. Faptă sau vorbă de potlogar; șarlatanie; coțcărie; impostură; escrocherie. [G.-D. potlogăriei] /potlogar + suf. ~ie