s. f. (sil. -țu-i-), g.-d. art. povățuitoárei; pl. povățuitoáre
povățuitori, -oare, s.m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care dă cuiva sfaturi, care îndrumează, călăuzește. ♦ Ceea ce servește cuiva drept călăuză, îndrumător. [Pr.: -țu-i-] – Povățui + suf. -tor.
s., adj. 1. s. v. îndrumător. 2. s. v. sfetnic. 3. adj., s. v. îndrumător. 4. adj. îndrumător, sfătuitor, (înv.) învățător. (Carte ~oare.)
s. m. (sil. -țu-i-), pl. povățuitóri
n. înv. Lucrare în care se dau povețe într-un anumit domeniu; călăuză; ghid. [Sil. -țu-i-] /a povățui + suf. ~tor