prășesc, vb. IV. Tranz. A lucra cu sapa sau cu prășitoarea spațiul de sol dintre rândurile distanțate ale unor plante de cultură, pentru a distruge buruienile, a afâna pământul etc. – Din bg. praša, scr. prašiti.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prășésc, imperf. 3 sg. prășeá, conj. prez. 3 sg. și pl. prășeáscă
tranz. (terenuri cultivate cu plante agricole) A supune unei operații de afânare și de înlăturare a buruienilor (cu sapa sau su prășitorul). /<bulg. praša, sb. prašiti
vb. – A săpa, a curăța de buruieni. – Megl. prăsǫs, prășiri. Sl. prašiti „a se face praf” (Cihac, II, 285), cf. sb., cr., slov., ceh. prašiti și praf. – Der. prașilă (var. prășilă, prașe), s.f. (săpare, curățare de buruieni), dintr-un sl. *prašilo (după părerea improbabilă a lui Byhan 328, într-un sl. prąštilo); prășit, s.n. (prașilă); prășitor, s.m. (cel care prășește); prășitoare, s.f. (mașină de prășit). După Miklosich, Wander., 18, rut. prašuwaty provine din rom.