prășitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s.f. (Unealtă sau mașină agricolă) cu care se prășește. 2. Adj. (Despre plante) Cultivat în rânduri distanțate, care permit prășitul1. 3. S.m. și f. Persoană care prășește; muncitor angajat la prășit1. – Prăși + suf. -tor.
adj. m., (persoană) s. m., pl. prășitóri; f. sg. și pl. prășitoáre
(~óri,~oáre) 1) Care prășește. Plug ~. 2) (despre culturi) Care se prășesc. /a prăși + suf. ~tor