prăbușituri, s.f. Loc unde s-a prăbușit un teren, o construcție; surpătură. ♦ Ceea ce s-a prăbușit; dărâmătură. – Prăbuși + suf. -tură.
s. v. ruină.
s. f., g.-d. art. prăbușitúrii; pl. prăbușitúri
f. 1) Teren prăbușit. 2) Construcție care s-a prăbușit. /a (se) prăbuși + suf. ~tură