prăjeli, s.f. 1. Faptul de a (se) prăji. 2. Făină (cu ceapă) prăjită în grăsime, folosită la pregătirea unor mâncăruri; rântaș; p. gener. aliment prăjit în grăsime. – Prăji + suf. -eală.
s. 1. v. prăjire. 2. v. rântaș.
s. f., g.-d. art. prăjélii; pl. prăjéli
f. 1) v. A PRĂJI și A SE PRĂJI. 2) Ceapă prăjită în grăsime (cu adaos de făină), folosită la pregătirea unor mâncăruri. /a (se) prăji + suf. ~eală