prăjitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S.f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.
m. Muncitor specializat în prăjirea minereurilor în cuptoare speciale. /a prăji + suf. ~tor
(muncitoare) s. f., g.-d. art. prăjitoárei; pl. prăjitoáre