practicări, s.f. Acțiunea de a practica și rezultatul ei; practică. – V. practica.
s. 1. exercitare, profesare. (~ unei profesiuni.) 2. v. cultivare. 3. folosire, întrebu-ințare, utilizare. (~ unui obicei străvechi.)
s. f., g.-d. art. practicării; pl. practicări