practicanți, -te, s.m. și f. Persoană care îndeplinește un stadiu de practică, lucrând ca începător într-un atelier, într-un birou, într-o întreprindere etc. (pentru a se perfecționa într-o anumită profesie, prin completarea cunoștințelor teoretice cu noțiuni practice). ♦ Cea mai mică funcție administrativă în vechea ierarhie a funcționarilor începători; salariat care executa o muncă de ajutor pe lângă un specialist. – Din germ. Praktikant.
s. m., pl. practicánți
m. și f. Persoană care, pregătindu-se să activeze într-un anumit domeniu, își face practica necesară. /<germ. Praktikant
s.m. și f. Persoană care face practică (pregătindu-se pentru o activitate într-un domeniu oarecare). [Cf. germ. Praktikant, fr. pratiquant].
s. m. f. cel care îndeplinește un stagiu de practică într-un domeniu oarecare. ♢ cel ce practică o profesiune, o disciplină sportivă. (< germ. Praktikant)
s. f., pl. practicánte