expr. 1. a vorbi mult. 2. a supăra (pe cineva) prin aluzii jignitoare.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. praftorésc
praftorésc, vb. IV (pop.) a lovi (stropind) cu praftura (v.) sau cu un obiect asemănător cu ea.
praftorițe, s.f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ♢ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță.
s. praftură, stropitoare, (Ban.) stropelnic, (Ban., Olt. și Munt.) stropelniță. (~ fierarului.)
s. f., g.-d. art. práftoriței; pl. práftorițe