Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția praguri definiție dex
praguri
găsește rime pentru
praguri
Cuvinte apropiate:
păguri
PRAG,
praguri,
s.n.
1.
Partea
de
jos
,
orizontală
, a unui
toc
de
ușă
sau a unei
porți
,
puțin
mai
ridicată
de la
pământ
,
peste
care se
trece
la
intrare
și
ieșire
. ♢ Expr.
A
călca
(sau
a
trece
, a
păși
)
pragul
(
casei
)
=
a)
a
ieși
din
casă
;
b)
a
intra
în
casa
cuiva, a
vizita
pe cineva.
A se pune
prag
= a se
așeza
în
calea
cuiva; a se
împotrivi
, a se
opune
acțiunilor
cuiva.
A pune
piciorul
în
prag
= a se
opune
cu
dârzenie
la ceva, a avea o
atitudine
intransigentă
, a
soma
pe cineva să
facă
ceva. ♦
Mică
ridicătură
special
amenajată
pe
terenul
de
sport
,
pentru
a
marca
limita
de la care se
efectuează
săriturile
atletice
. ♦
Partea
de
sus
,
orizontală
, a
tocului
ușii
. ♢ Expr.
A da
(sau
a se
lovi
, a se
izbi
) cu
capul
de
pragul
de
sus
= a se
convinge
de unele
adevăruri
în
urma
unei
triste
experiențe
. ♦ Fig.
Treaptă
socială
,
rang
.
2.
Ușă
,
poartă
;
p. ext.
casă
,
locuință
;
cămin
,
familie
. ♢ Expr.
Din
prag
în
prag
= din
casă
în
casă
.
A
bate
pragurile
= a
umbla
pe la
multe
case
, a
hoinări
, a
colinda
. ♦
Porțiune
de
teren
din
fața
ușii
de la
ieșirea
dintr-o
casă
. ♦ (
Rar
)
Temelie
.
3.
Fig.
Început
al unei
situații
noi,
limită
care
desparte
două
situații
,
perioade
etc.
diferite
.
În
pragul
verii
.
4.
Ridicătură
naturală
a
fundului
albiei
unei
ape
curgătoare
;
banc
de
depuneri
format
de
materialele
transportate
de
apă
;
treaptă
mai
înaltă
pe
fundul
unui
bazin
oceanic
sau
marin
. ♦
Ridicătură
de
teren
în
formă
de
prag
(
1
);
treaptă
de
stâncă
greu
de
trecut
. ♦
Perete
de
piatră
,
stâncă
peste
care
trece
o
apă
,
formând
o
cascadă
.
5.
Proeminență
în
formă
de
treaptă
pe
suprafața
unei
piese
de
lemn
, care
intră
într-o
scobitură
făcută
în altă
piesă
îmbinată
cu aceasta,
pentru
a
împiedica
deplasarea
celor
două
piese
una
față
de alta. ♦ P. gener.
Proeminență
în
formă
de
treaptă
executată
sau
formată
(în
urma
uzurii
) pe
suprafața
unei
piese
.
6.
(Fiz.)
Valoarea
maximă
sau
minimă
a unei
mărimi
caracteristice
unui
fenomen
dat
,
deasupra
sau
dedesubtul
căreia
fenomenul
nu se mai
poate
petrece
. ♦ (
Med
.)
Valoare
minimă
a unui
factor
necesară
pentru
a
determina
apariția
unui
fenomen
fiziologic
sau
patologic
. ♢
Prag
de
excitabilitate
=
intensitatea
minimă
a unui
excitant
capabilă
să
provoace
o
stare
de
excitație
într-o
celulă
sau într-un
complex
de
celule
nervoase
.
Prag
senzorial
absolut
=
mărime
minimă
a unui
excitant
,
necesara
pentru
a
provoca
o
senzație
abia
perceptibilă
.
7.
Bucățică
de
lemn
(de
abanos
) sau de
os
de
elefant
care se fizeaxă
perpendicular
pe
capătul
superior
al
corpului
unor
instrumente
muzicale
și pe care se
sprijină
coardele
. – Din sl.
pragŭ.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia praguri
PRAG
s.
1.
v.
poartă
.
2.
(MUZ.)
prăguș
. (~ la un
instrument
cu
coarde
.)
3.
v.
banc
.
4.
v.
preajmă
.
5.
(FIZIOL.)
limită
.
(~ de
excitabilitate
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia praguri
PRAG
s. v.
bazin
,
pelvis
,
soclu
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia praguri
prag
s. n., pl.
práguri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia praguri
PRAG ~uri
n.
1)
Parte
componentă
orizontală
a unui
toc
de
ușă
care
unește
capetele
ușorilor
. ♢
A
călca
(
sau
a
trece
, a
păși
)
~ul
casei
a
face
o
vizită
cuiva; a
intra
în
casa
cuiva.
A pune
piciorul
în ~
v.
PICIOR
.
A
bate
~
urile
a) a
umbla
pe la
casele
oamenilor
; b) a
solicita
ceva,
apelând
la
diferite
instanțe
.
Din ~ în ~
din
casă
în
casă
. 2)
Locul
din
fața
ușii
. 3)
fig.
Ajun
a ceva (a unei noi
perioade
de
timp
, a unui
eveniment
, a unei
situații
etc.).
În ~ul
primăverii
. 4)
Ridicătură
naturală
pe
fundul
albiei
unei
ape
curgătoare
, care
face
imposibilă
navigația
;
treaptă
înaltă
de
stâncă
,
peste
care
curge
o
apă
. 5)
fig.
Valoare
maximă
sau
minimă
a unei
mărimi
. 6) (
la
instrumentele
muzicale
cu
coarde
)
Piesă
constând
dintr-o
bucățică
de
lemn
cu
crestături
, care se
fixează
sub
coarde
pentru
ca
acestea
să nu se
atingă
de
corpul
rezonator
al
instrumentului
. 7)
fam.
Partea
de
jos
a
pântecelui
. /<sl.
pragu
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia praguri
prag (práguri),
s.n. –
1.
Partea
de
jos
,
orizontală
a
tocului
ușii
. –
2.
Consolă
,
treaptă
. –
3.
(Înv.) Stîlp de
pod
. –
4.
Banc
,
grind
. –
5.
Șuvoi
adînc,
cădere
de
apă
. –
6.
Cordar
. –
7.
Pubis
. – Mr., megl.
prag
.
Sl.
pragŭ
(Miklosich,
Slaw. Elem.,
39; Cihac, II, 385; Conev 80); cf. bg.
prag
,
alb
.
prak.
Pentru
sensul
5, cf. Bărbulescu,
Arhiva
,
XXIX, 123. – Der.
prăgar
,
s.m. (Olt.,
prag
de
sus
sau de
jos
,
grindă
pe
temelia
unei
case
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia praguri
SĂPTĂMÂNA DE PRÁGURI
s. v.
cârneleagă
,
harți
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia praguri
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK