pramatii, s.f. (Fam.) Persoană fără caracter, cu purtări rele, imorală; escroc, canalie, pușlama, stricat, destrăbălat. – Din ngr. pra(gh)matía.
s. f. (sil. -ti-e), art. pramátia (sil. -ti-a), g.-d. art pramátiei; pl. pramátii, art. pramátiile (sil. -ti-i-)