prânzișoare, s.n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor.
s. (înv. și reg.) prânzuleț, prânzuț.
s. v. micul dejun.
s. n., pl. prânzișoáre