prăpăstii, s.f. Povârniș înalt și abrupt, situat de obicei într-o regiune muntoasă; hău, abis, genune. ♢ Expr. A duce (sau a împinge, a băga pe cineva) în prăpastie = a pricinui (cuiva) mari neajunsuri; a duce la pierzanie, la pieire, a distruge. A fi (sau a se afla) pe (sau la) marginea prăpastiei = a se afla într-o situație extrem de critică. A spune (sau a vorbi) prăpăstii = a) a spune lucruri care înspăimântă; b) a spune lucruri lipsite de rațiune, prostii, bazaconii. ♦ Fig. Nenorocire, dezastru; primejdie mare. ♦ (Înv. și pop.) Noian de ape; adâncul apelor. [Pl. și: prăpastii] – Din sl. propastĩ.
s. abis, adânc, (rar) noian, (livr.) genune, hău, (înv. și reg.) prăpăstenie, (prin Mold. și Olt.) prăval, (prin Transilv.) risipitură, (prin Maram. și Transilv.) stană, (înv.) beznă, fărăfund, precipițiu, tău. (A căzut în ~.)
s. f. (sil. -ti-e), art. prăpástia (sil. -ti-a), g.-d. art. prăpástiei; pl. prăpăstii, art. prăpăstiile (sil. -ti-i-)
f. Râpă foarte adâncă cu maluri priporoase; hău; genune; abis. ♢ A fi pe (sau la) marginea ~astiei a se afla într-o situație foarte critică; a fi în fața unei primejdii mari. A spune (sau a vorbi) ~ăstii a) a spune prostii sau minciuni gogonate; b) a spune lucruri înfricoșătoare. [G.-D. prăpastiei; Sil. -ti-e] /<sl. propasti
s.f. – 1. Hău, abis, genune. – 2. Gol, imensitate. – 3. Prostie, fleac. – Sl. (rus.) propastĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 211), cf. prăpădi. – Der. prăpăstui, vb. (a rostogoli; refl., a se năpusti; refl., a se tulbura); prăpădere, s.f. (înv., prăpastie), creație personală a lui Dosoftei; prepestenie, s.f. (Olt., prăpastie; dezastru).