definiția prasituri definiție dex

s. v. prăsilă, progenitură, pui.

prăsitúri, s.f. (înv.) 1. pui, plod, progenitură. 2. (în forma: prăstură) femelă (la unele animale).

(rar) prășituri, s.n. Faptul de a prăși; prașilă, prășitură, prașă, prășire. – V. prăși.

prășiți, -te, adj. (Despre terenuri cultivate sau plante de cultură) Care este săpat și curățat de buruieni, afânat etc. – V. prăși.

adj. (AGRIC.) (reg.) săpat. (Porumb ~.)

s. (AGRIC.) prașilă, prășire, sapă, săpare, săpat, (pop.) prașă, prășitură, (reg.) copoit, prășeală, săpătură, târșenit, târșit. (~ul porumbului.)

s. n., pl. prășíturi

prășituri, s.f. (Pop.) 1. Prășit¹. 2. Ogor prășit². 3. (Cu sens colectiv) Buruienile și gunoiul adunate de pe un teren care a fost prășit. – Prăși + suf. -tură.

s. v. prașilă, prășire, prășit, sapă, săpare, săpat.

s. f., g.-d. art. prășitúrii; pl. prășitúri

f. 1) v. A PRĂȘI. 2) Teren prășit. 3) Buruieni adunate de pe un teren prășit. /a prăși + suf. ~tură