definiția pravalire definiție dex

, prăvălesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) înclina, a (se) apleca într-o parte; a (se) răsturna, a (se) rostogoli; a cădea sau a face să cadă, a (se) arunca în adâncime, a (se) prăbuși, a (se) trânti. ♦ Refl. A fugi în goana mare, a se năpusti la vale; a se repezi spre ceva, a tăbărî, a da buzna. ♦ Refl. (Despre ape) A curge cu repeziciune, căzând de la înălțime; a se revărsa, a se întinde. ♦ Refl. Fig. A se întinde, a se răspândi, a se împrăștia. ♦ Tranz. A arunca; a azvârli. 2. Refl. (Despre vânt, furtună, ploaie etc.) A se dezlănțui cu putere, a se porni cu violență. 3. Tranz. și refl. A (se) surpa, a (se) nărui, a (se) dărâma, a (se) prăbuși. – Din bg. provalja, scr. provaliti.

vb. 1. v. dărâma. 2. v. prăbuși. 3. v. cădea. 4. v. rostogoli. 5. a (se) rostogoli, (pop.) a (se) prăpăstui, (reg.) a (se) prăstăvăli. (Bolovanii se ~ la vale.) 6. v. doborî. 7. a cădea, a se prăbuși. (Apa se ~ de la înălțime, formând o cascadă.) 8. v. povârni.

vb. v. declanșa, dezlănțui, isca, izbucni, porni, preface, schimba, stârni, transforma.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prăvălésc, imperf. 3 sg. prăvăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. prăvăleáscă

tranz. 1) A face să se prăvălească. 2) (obiecte sau ființe, aflate în poziție verticală) A culca la pământ; a doborî. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

intranz. 1) A cădea de la înălțime. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se jos); a înceta de a mai sta drept; a cădea; a pica; a se răsturna. 3) (despre ape) A curge cu repeziciune de pe un loc abrupt (formând o cascadă); a se prăbuși. /<bulg. provalja se, sb. provaliti

vb. – 1. A se rostogoli, a se învîrti. – 2. A doborî, a pune jos. – Var. sprăvăli. Sl. provaliti (Miklosich, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 443; Conev 38). – Der. prăvăl, s.n. (rîpă, coastă; gîrlă; șuvoi); prăvălac, s.n. (coastă, pantă); prăvălatec (var. prăvălatic), adj. (abrupt); prăvăliș, s.n. (povîrnîș, pantă); prăvăluc, s.n. (versant).

prăvăliri, s.f. Acțiunea de a (se) prăvăli și rezultatul ei. – V. prăvăli.

s. 1. v. prăbușire. 2. prăbușire, rostogolire, (rar) rostogolit. (~ cuiva în prăpastie.) 3. v. doborâre. 4. v. cădere.

s. f., g.-d. art. prăvălírii; pl. prăvălíri