preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1- + ști.
vb. v. prevedea.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. preștíu, 3 sg. preștíe
, preștésc, vb. IV (reg.) 1. a bate leațuri pe pereții de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul. 2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea).