preaputernici, -ce, adj. (Înv.; în titulatura dată suveranilor, demnitarilor etc. sau în formele de adresare) Foarte puternic, atotputernic. ♦ (Substantivat, m. art.) Dumnezeu. – Prea + puternic.
adj. → puternic
(~ci, ~ce) înv. (în adresări către suverani) Care este foarte puternic; atotputernic. /prea + puternic
preaputernicíi, s.f. (înv.) 1. atotputernic. 2. (art.; urmat de un adj. pos.) termen de reverență pentru o persoană de rang înalt.
s. art. v. atotputernicul, creatorul, divinitate, domnul, dumne-zeu, dumnezeire, părinte, providență, puternicul, stăpânul, tatăl, ziditorul.