preasfinți, -te, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care a primit harul divin; sfânt. 2. Adj., s.m. și f. Termen respectuos de adresare sau epitet pentru clerici, mucenici, sfinți. – Prea + sfânt.
s. (BIS.) preasfinția (art.), preasfințit. (~ul arhiereu.)
și substantival (în adresări către slujitorii bisericii) Care a primit harul divin. /prea + sfânt
f. (la forma articulată, urmat de un adjectiv posesiv la pers. 2 sau 3 constituie o formă de adresare respectuoasă către arhierei) Înaltă sfinție. [G.-D. preasfinției] /prea + sfinție