precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
precéd, vb. I. Tranz. A exista, a se produce înainte de altceva în timp; a se afla, a se găsi înainte de altceva sau de altcineva în spațiu, într-o ierarhie etc. – Din fr. précéder, lat. praecedere.
tranz. (procese, lucruri etc.) A anticipa într-o succesiune (în timp sau/și în spațiu). /<fr. précéder
tranz. (procese, lucruri etc.) A anticipa într-o succesiune (în timp sau/și în spațiu). /<fr. précéder
, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
, precéd, vb. I. Tranz. (La pers. 3) A fi, a se afla, a se petrece, a exista înainte de... ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. [Prez. ind. pers. 3 și: precéde; part. și: (înv.) preces] – Fr. précéder (lat. lit. praecedere).
vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
vb. I. tr. A merge înainte; a premerge. ♦ A așeza înainte, a face să premeargă. ♦ A fi, a veni, a se petrece înainte. [P.i. preced, 3,6 -dă, conj. -eadă. / < fr. précéder, it. precedere, lat. praecedere].
vb. tr. 1. a exista, a se petrece înainte de...; a premerge. 2. a merge, a veni înaintea cuiva sau a ceva (în spațiu). (< fr. précéder, lat. paecedere)