precepte, s.n. Formulă, principiu, învățătură care stă la baza unei doctrine (mai ales morale); normă, regulă de conduită. ♦ Recomandare, sfat, povață. Precepte de igienă. [Pl. și: precepturi] – Din fr. précepte, lat. praeceptum.
s. 1. învățătură, normă, principiu, regulă, (pop.) poruncă, (înv.) mărturie, porunceală, poruncită. (Precept moral.) 2. v. recomandare.
n. 1) Formulă care exprimă o modalitate de comportare; principiu călăuzitor; linie de conduită; regulă. 2) Propunere argumentată; sfat; recomandare. /<fr. précepte, lat. praeceptum
s.n. Principiu, învățătură morală; regulă de conduită. ♦ Sfat, recomandare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. précepte, lat. praeceptum].
s. n. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită. ♢ sfat, recomandare. (< fr. précepte, lat. praeceptum)