preceptori, s.m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
preceptori, s.m. Persoană însărcinată cu educarea și instruirea particulară a unui copil (dintr-o familie bogată). – V. meditator, pedagog, educator. [Acc. și: precéptor] – Din fr. précepteur, lat. praeceptor.
(educator) s. m., pl. preceptóri
(educator) s. m., pl. preceptóri
m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor
m. înv. Persoană angajată pentru educarea și instruirea unui copil într-o familie. /<fr. précepteur, lat. praeceptor
s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].
s.m. (În trecut) Educator particular al unui copil sau al unui tânăr; meditator, pedagog. [< lat. praeceptor, cf. fr. précepteur].
s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)
s. m. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog. (< fr. précepteur, lat. praeceptor)