s.f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, timpurie, prematură. ♦ Însușirea animalelor de carne de a realiza sporuri în greutate, cu o valorificare mai mare a hranei în timpul îngrășării. – Din fr. précocité.
s. (înv.) prematuritate. (~ unui copil.)
s. f., g.-d. art. precocității
f. Caracter prococe. /<fr. précocité
s.f. Însușirea de a fi precoce, dezvoltare înainte de vreme, prematură. ♦ Însușire a animalelor de a crește și a se dezvolta într-un timp scurt. [Cf. fr. précocité].
s. f. însușirea de a fi precoce; caracterul a ceea ce este precoce. (< fr. précocité)