precuvântări, s.f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. ♦ (Înv.) Cuvântare, discurs. – Pre1- + cuvântare.
s. v. cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
s. f., pl. precuvântări
f. înv. Comentariu plasat la începutul unei cărți; cuvânt înainte; cuvânt introductiv; predoslovie; prefață; prolog. /pre- + cuvântare