precuvântez, vb. I. Tranz. (Înv.) A scrie, a face o precuvântare. – Pre1- + cuvânta.
vb., ind. prez. 1 sg. precuvântéz, 3 sg. și pl. precuvânteáză
precuvântéz, vb. I (înv.) 1. a scrie, a face o precuvântare (v.), o prefață; a prefața. 2. (despre discursuri) a ține un discurs.