s. f., g.-d. art. predecesoárei; pl. predecesoáre
predecesori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană care a precedat pe cineva într-o funcție, într-un post, într-o activitate etc., considerată în raport cu aceasta; antecesor, înaintaș. 2. S.m. (Mai ales la pl.) Strămoș, înaintaș. – Din fr. prédécesseur.
s. antecesor, înaintaș, precursor, premergător, (înv.) procatoh, prodrom, înainte mergător, (înv., Bis.) prediteci. (~ii noștri direcți.)
s. m., pl. predecesóri
m. și f. 1) Persoană care a precedat într-un domeniu de activitate, într-o funcție; premergător; antecesor. 2) mai ales la pl. Persoană care a precedat generația actuală; strămoș. /<fr. prédecesseur
adj., s.m. și f. (Cel) care a precedat pe cineva într-o funcție, într-o demnitate etc.; înaintaș, precursor; premergător. // s.m. (mai ales la pl.) Strămoș. [Cf. fr. prédécesseur, lat. praedecessor].