predeterminații, s.f. (Rar; în unele concepții filozofice) Faptul de a predetermina. – Din fr. prédétermination.
s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.
s. f. (sil. -ți-e), art. predetermináția (sil. -ți-a), g.-d. art. predetermináției; pl. predetermináții
s.f. Predeterminare. [Gen. -iei. / cf. fr. prédétermination, it. predeterminazione].
s. f. predeterminare. (< fr. prédétermination)