s.f. (Gram.) Însușire a unui cuvânt de a putea avea funcție de predicat (1). – Predicativ + suf. -itate.
s. f., g.-d. art. predicativității
f. lingv. Caracter predicativ. /pedicativ + suf. ~itate
s.f. (Liv.) Caracter predicativ. [< predicativ + -itate, după rus. predikativnosti].