, predilecți, -te, adj. (Livr.) Care constituie o preferință a cuiva, pentru care cineva simte sau are o deosebită înclinare sau plăcere; preferat, favorit. – Din it. prediletto (după predilecție).
adj. m., pl. predilécți; f. sg. prediléctă, pl. predilécte
(~ți, ~te) livr. Care produce o plăcere deosebită; cu proprietatea de preferință deosebită; favorit. /<it. predilletto