predispuși, -se, adj. Care are înclinație, dispoziție înnăscută spre ceva. – V. predispune.
adj. m., pl. predispúși; f. sg. predispúsă, pl. predispúse
(~și, ~se) 1) v. A PREDISPUNE. 2) (despre persoane) Care are înclinații înnăscute spre ceva. /v. a predispune
adj. Care are înclinații (înnăscute) spre ceva. [< predispune].
predispún, vb. III. Tranz. 1. A crea cuiva o anumită dispoziție, stare de spirit, a dispune la ceva. 2. (Med.) A face să aibă o deosebită sensibilitate sau receptivitate față de anumite boli. – Din fr. prédisposer (după dispune).
tranz. 1) (persoane) A face să aibă o anumită stare de spirit sau dispoziție; a dispune din timp. ~ la o muncă creatoare. 2) (organisme vegetale sau animale) A face receptiv (față de anumite boli). /<fr. prédisposer
vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer].