predómin, vb. I. Intranz. A se impune prin număr, forță, valoare, autoritate; a se ridica deasupra altora, a avea întâietate, a domina, a predomni. – Din fr. prédominer.
vb. 1. v. precumpăni. 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)
vb. 1. v. precumpăni. 2. a domina, a prevala, (înv.) a predomni. (Optimismul ~ la el asupra pesimismului.)
intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a precumpăni; a prepondera; a prevala. /<fr. prédominer
, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.
, predómin, vb. I. Intranz. A covârși (prin număr, forță, valoare, autoritate); a se ridica deasupra altora, a stăpâni, a domina. [Prez. ind. și: predominez] – Fr. prédominer.
vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].
vb. I. intr. A sta mai presus, a avea rolul principal; a stăpâni, a domina. [P.i. predómin, -nez, 3,6 -nă. / < fr. prédominer, it. predominare].