preexistenți, -te, adj. Care există de mai înainte, care preexistă. [Pr.: pre-e-] – Din fr. préexistant.
adj. → existent
(~ți, ~te) Care preexistă; existent de mai înainte. [Sil. pre-e-] /<fr. préexistant
adj. Care preexistă. [Cf. fr. préexistant].
adj. care preexistă. (< fr. préexistant)
preexistențe, s.f. Faptul de a preexista. ♢ (În diverse concepții religioase) Presupusă existență anterioară a sufletului. [Pr.: pre-e] – Din fr. préexistence.
s. f. → existență
f. Existență anterioară. [Sil. pre-e-] /<fr. préexistence
s.f. Faptul de a exista înaintea altui fenomen; existența anterioară. ♦ Doctrină mistică antică profesată și de unii filozofi, care admite existența sufletului înainte de existența corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. [Cf. fr. préexistence, it. preesistenza].
s. f. faptul de a preexista; existență anterioară. ♢ doctrină filozofică sau religioasă care admite existența sufletului înainte de cea a corpului, precum și reîncarnarea sufletelor. (< fr. préexistence)