prefábric, vb. I. Tranz. A fabrica într-o întreprindere elementele componente ale unei construcții, care apoi sunt montate și asamblate pe șantier. – Pre1- + fabrica.
vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. prefábric, 3 sg. și pl. prefábrică
tranz. (piese sau elemente de construcție) A fabrica în prealabil nefinisând (în vederea montării și asamblării ulterioare pe șantier). /pre- + a fabrica
vb. I. tr. A confecționa prefabricate. [< fr. préfabriquer].
vb. tr. a confecționa prefabricate. (< prefabricat)
prefabricați, -te, adj., s.n. (Piesă) care se află într-o fază intermediară de prelucrare; (piesă sau element de construcție) fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat pe șantier. – V. prefabrica. Cf. fr. préfabriqué.
adj., s. semifabricat. (Un ~ pentru construcții.)
s. n. (sil. -bri-), pl. prefabricáte
n. 1) Produs industrial aflat într-o fază intermediară de prelucrare. 2) Element de construcție fabricat în prealabil într-o întreprindere pentru a fi montat și asamblat cu alte elemente pe șantier. /<fr. préfabrique
(~ți, ~te) Care servește la fabricarea unui produs industrial finit. /<fr. préfabrique
adj. Care servește ca material pentru fabricarea unui produs industrial finit. // s.n. 1. Piesă aflată într-o fază intermediară de prelucrare. 2. Element de construcție sau parte componentă a unui element de construcție, confecționat dinainte în fabrică sau în atelier pentru a fi numai montat sau ansamblat cu alte piese pe șantier. [Cf. fr. préfabriqué].