prelevați, -te, adj. (Livr.) Care este detașat, extras dintr-un tot, dintr-un ansamblu. – V. preleva.
prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.
prelév, vb. I. Tranz. (Livr.) A detașa, a extrage, a lua (cu anticipație) o parte dintr-un tot, dintr-un ansamblu. [Prez. ind. și: prelevez] – Din fr. prélever.
tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever
tranz. (o anumită parte) A lua (cu anticipație) dintr-un ansamblu, dintr-o cantitate totală. ~ o sumă. /<fr. prélever
vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].
vb. I. tr. A lua, a ridica o cantitate relativ mică din cantitatea totală a unui material disponibil. [< fr. prélever].