definiția prepeliță definiție dex

prepelițe, s.f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.

prepelițe, s.f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.

s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.

s. v. pârpăriță.

s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.

s. v. pârpăriță.

s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe

s. f., g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițe

f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ♢ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica

f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ♢ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica

s.f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s.m. (cîine de vînătoare).

s. v. ciormoiag, condroniu.

s. v. ciormoiag, condroniu.

s. v. sor-cu-frate.

s. v. sor-cu-frate.