prepelițe, s.f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
prepelițe, s.f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac (Coturnix coturnix). [Acc. și: prepelíță] – Din bg., scr. prepelica.
s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.
s. (ORNIT.; Coturnix coturnix) pitpalac, (reg.) pitpălăcoi, pitulice, potârniche, titirlic.
f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ♢ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica
f. Pasăre de câmpie, migratoare, de talie mică, cu coada scurtă, având penaj brun cu alb pe spate, vânată pentru carnea ei gustoasă; pitpalac. ♢ A căuta coada ~ei a căuta ceva inexistent. [G.-D. prepeliței] /<bulg., sb. prepelica
s.f. – Pitpalac (Coturnix communis). Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb., cr. prepelica (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din sl. plĕpelica. – Der. prepelicar, s.m. (cîine de vînătoare).