pers. 3 preponderează, vb. I. Intranz. (Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din fr. prépondérer, lat. praeponderare.
vb., ind. prez. 1 sg. preponderéz, 3 sg. și pl. prepondereáză
intranz. A ocupa o poziție dominantă (prin cantitate, forță, valoare, greutate, importanță etc.); a se impune prin superioritate (numerică, valorică, potențială etc.); a prevala; a predomina; a precumpăni. /<fr. prépondérer, lat. praeponderare
vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat. praeponderare – a cântări mai greu].