preschímb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. – Pre2 + schimba.
vb. 1. v. schimba. 2. a reînnoi. (Și-a ~ permisul.) 3. v. metamorfoza.
vb. (sil. mf. pre-), ind. prez. 1 sg. preschímb, 3 sg. și pl. preschímbă; conj. prez. 3 sg. și pl. preschímbe
tranz. 1) A face să se preschimbe; a preface; a modifica; a transforma. 2) (ființe, lucruri) A supune unui schimb echivalent; a ceda în schimb. /pre- + a schimba