pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă ceva incorect sau care este sub demnitatea sa. 2. A se potrivi la..., a fi bun la... – Din fr. prêter.
vb., ind. prez. 1 sg. pretéz, 3 sg. și pl. preteáză
intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziție de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter
vb. I. refl. 1. A se deda; a consimți la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p.i. -tez. / < fr. prêter].