prezbiteri, s.m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul1 (2) bisericesc; spec. preot. – Din ngr. presbytos, fr. presbytère.
s. m., pl. prezbíteri
m. 1) înv. (în biserica creștină) Slujitor al cultului. 2) Conducător electiv (dintre mireni) al bisericii prezbiteriene. /<ngr. presbytos, fr. presbytere