prezic, vb. III. Tranz. A spune, a anunța dinainte ce se va întâmpla, orientându-se după anumite indicații prezente, după intuiție, raționament etc. A ghici viitorul cuiva (în cărți, în cafea, în palmă etc.). – Pre1- + zice (după fr. prédire).
vb. 1. a prevesti, a profetiza, a profeți, a proroci, a vesti, (înv. și reg.) a plăzui, a prepune, (prin Transilv.) a pohibi, (înv.) a meni, a proro-cestvui. (Ce a ~ sfântul?) 2. v. ghici.
tranz. A stabili din timp prin deducție sau prin intuiție, aducând la cunoștință; a prevesti. ♢ ~ viitorul a pretinde că se poate afla viitorul (ghicind în cărți, în palmă, în bobi etc.). /pre- + a zice
vb. tr. a prevesti. (după fr. prédire)