pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricăjésc, imperf. 3 sg. pricăjeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricăjeáscă
pricăjiți, -te, adj. (Reg. și fam.) Care a rămas mic, nedezvoltat, care este insuficient dezvoltat; pipernicit. – V. pricăji.