pricinuitori, -oare, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S.m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor.
adj. producător, provocator. (Cauză ~oare de tulburări.)
adj. m., s. m. (sil. -nu-i-), pl. pricinuitóri; f. sg. și pl. pricinuitoáre