priciri, s.f. (Înv. și reg.) Faptul de a se prici2; ceartă, sfadă. – V. prici2.
s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discor-die, discuție, disensiune, dispută, di-vergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.
s. f., g.-d. art. pricírii; pl. pricíri