pricopseli, s.f. (Pop.) 1. Situație materială bună, bunăstare, bogăție; câștig, profit (fără muncă), chilipir. ♦ (Ir.) Ispravă, scofală. 2. Știință de carte, învățătură. ♢ Expr. A lua (sau a avea, a da) pe cineva pe (sau spre) pricopseală = a lua (sau a avea, a da) pe cineva ca ucenic, ca elev. [Var.: procopseálă s.f.] – Pricopsi + suf. -eală.
s. v. agoniseală, agonisire, agonisită, belșug, bogăție, bunăstare, carte, cultură, cunoștințe, economie, instrucție, ispravă, învățătură, pregătire, prosperitate, studii, treabă.