s.m. (Înv. și pop.) Lună aprilie. [Acc. și: príer] – Lat. Aprilis.
s. v. aprilie.
s. m.
m. pop. A patra lună a anului; aprilie. /<lat. Aprilis
s.m. – Aprilie. – Megl. pril’. Lat. aprilis (Pușcariu 1381; Candrea-Dens., 1444; REW 562), cf. aprilie. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 50.